De ceva vreme, mass-media și rețelele de interacțiune socială sunt pline de prostii. Adică de afirmații ce contrazic tot ceea ce știe lumea cu educație medie, de la lucruri de bun simț la chestiuni puțin mai sofisticate, pentru care este nevoie de un minim efort intelectual pentru a le înțelege.
Afirmații de genul „Pământul este plat”, „la soare sunt aceleași grade ca la umbră”, „limba latină provine din cea română”, „Rusia e făcătoare de pace iar Ucraina e stat terorist” ș.a.m.d. adună sute de mii de like-uri și comentarii de confirmare și susținere, urmate de serii întregi de sudalme la adresa oamenilor de știință care ne-ar manipula de sute de ani cu adevărurile lor.
Industria aceasta a prostiilor a proliferat în timpul pandemiei, când frica a alimentat tot felul de fantasme. Și cum frica vine din necunoșatere, cei ce preiau și distribuie astfel de bazaconii sunt cei cu educație precară și proștii.
Da, proștii. Știu că e la modă să nu rostești acest cuvânt pentru că ar putea leza, dar pe lume sunt și foarte mulți proști.
Iar recent aceștia au invadat rețelele cu mesajele lor agramate și pline de violență. Ferescă-Dumnezeu să-i spui unui prost că e prost, că imediat îți aruncă în față dreptul la opinie, de parcă dacă-i spui că vorbește prostii i-ai interzice să o facă. Nu-i interzici, doar îi spui că vorbește prostii sau că e de-a dreptul prost. Și el poate să vorbească mai departe.
Proștii sunt impermeabili la devăruri și foarte permisivi la prostiile în toată gama lor: de la cele ce contrazic bunul simț la conspiraționisme. Pentru adevăruri e necesară o minimă punere în mișcare a minții; pentru prostii, nu. Iar adevărurile lui îi sunt servite fie de șemecheri, fie de proști ca el.
Îmi amintesc că, în satul meu natal, unele consătence veneau de la biserică speriate de câte o prostie: fie că noile cărți de identitate erau lucrul dracului, fie că aparatele video iradiază, fie că prin cărțile de alegător vrea guvernul mondial să le controleze mințile. Habar n-aveau ce sunt alea, dar erau convinse de ceea ce li se spunea. Era un om, printre puținii cu televizor, care le spunea tâmpeniile acelea și ele îl credeau.
Se chinuia biata mama să le potolească, să le explice că nu e așa, dar foarte greu reușea, pentru că el era unul dintre ei, dintre proști, și avea ascendent. Mama vorbea prea pe limbajul științei și nu era demnă de încrederea lor. În una din zile a văzut-o pe una că stătea la poartă și privea îngândurată.
„Ce faci?” „Ce să fac, doamnă, vreau să plec la autobuz să merg la fiică-mea la Roman, dar mi-a zis Ț (același răspândac de prostii) că azi vine sfârșitul lumii și aș vrea să mă prindă acasă.”
„Dar el de unde știe?” „A zis c-a dat aseară la televizor.” Văzuse omul un episod din „Teleenciclopedia” în care se vorbea de răcirea planetei, dar nu a mai înțeles și când se va petrece asta. Așa c-a rămas pe mâine. A dus mama muncă de convingere și a plecat femeia să prindă autobuzul. Maricica a murit de câțiva ani și Pământul încă nu s-a răcit.
Dacă până de curând proștii aveau o anume timiditate în a-și formula tâmpeniile, acum o fac cu semeție. E o competiție în a fi cât mai prost și cât mai în față. Emiterea unei tâmpenii nu mai e un motiv de rușine, ci unul de mândrie, ca-n seria aceea de emisiuni imunde cu Vulpița.
În epoca postadevăr, adevărurile se supun la vot. Mâine-poimâine vom afla că Șoșoacă va depune moțiune împotriva legii gravitației și se vor găsi o sumedenie de proști s-o susțină. Sunt aceiași ce cred că latina provine din română, aceiași care nu au știut până acum că româna provine din latină. Ei au auzit de latină pentru prima dată la Șoșoacă; deci, ea are dreptate.
Recent, a făcut furori o emisiune despre tunelurile de sub Bucegi a unui fost jurnalist plecat tare pe miriște. O prostie uriașă în care cred o sumedenie de proști. Nu e vorba de lipsă de educație, cum tot încearcă să ne spună stângiștii, ci de prostie crasă, de imposibilitatea de a gândi cu mintea ta.
De când proștilor li se tot spune că ei sunt doar victime ale societății care nu le-a pus la dispoziție mijloacele de educație au început să fie aroganți și revendicativi. Să-i întrebăm de ce folosesc Internetul doar pentru a răspândi prostii și nu pentru a se informa. Apoi, să li se spună simplu că sunt proști și să revendice minte de la mama natură, să vedem ce vor obține.
Am văzut proștii în acțiune la alegerile în care i-au dat voturi lui Dan Diaconescu, luând de bună promisiunea că le va da fiecăruia câte 10.000 de euro. Vorba aceea: șemecherul promite și prostul trage nădejde. Nu sunt de acord cu ideea că proștii trebuie lăsați în pace în prostia lor. Proștii trebuie contraziși. Nu mult, fiindcă au mintea odihnită și te pot răpune, dar măcar cât să le creezi un disconfort.
Dacă-i lași măcar descumpăniți în raport cu prostiile pe care ți le tot vântură, e deja o victorie. Ceea ce am văzut până acum sunt doar exerciții pentru a vedea ce prostii adună mase largi populare.
În anul electoral, vom vedea proștii la lucru pe viu, cu consecințe reale, fiindcă va fi o mare bătaie pe aceste mase. După cum arată personajele de prim plan ale politicii românești, este clar că toate partidele pentru acest bazin electoral al proștilor se bat. De aceea și emit zilnic câte o tâmpenie: ca să atragă proștii, să le întrețină acestora simțământul că sunt „de-ai lor”. Deștepții pun întrebări, dar proștii cred rapid în orice. Cu ei e mai simplu, fiindcă nici nu-și dau seama de țeapă.
Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.
