Cel care avea să devină micul Stalin al României s-a născut pe 8 noiembrie 1901, la Bârlad. A murit la București pe 19 martie 1965. A dominat secta comunistă din România timp de un deceniu, ca lider al grupului din închisori, apoi vreme de două decenii ca strongman până la neașteptata sa moarte.
Nu se considera un corifeu al ideologiei marxist-leniniste. A lansat „frontul ideologic” în subordinea lui Leonte Răutu. Era vindicativ, intrigant, lipsit de scrupule. Când i s-a pus pata pe Lucrețiu Pătrășcanu, a făcut tot ce putea spre a-l distruge. Credea în dogmele comuniste? În felul său, cred că da.
Bolnav de suspiciune, n-a înțeles două lucruri: Pofta de putere a lui Ceaușescu și frivolitatea lui Maurer. Se lupta cu foștii ceferiști, dar nu simțea că ultra-obedientul Nicu era măcinat de resentimente inavuabile. Că îi va face de petrecanie postum. Precum Nikita lui Papașa. Viața sa de familie a fost întreruptă în 1933. După ieșirea din ilegalitate, a încercat sa fie un bun părinte. Fiica cea mare, Lica, a profitat și a abuzat de feblețea sa pentru ea și cei trei copii ai ei cu primul soț, Marcel Popescu. Dar și Lica trebuia să se încadreze în tiparele dictaturii. La nevoie, părintele ordona lichidarea favoritului principesei. În ultimii ani de viață, a întors macazul în relațiile cu Kremlinul. A permis o vagă liberalizare internă. Derusificarea s-a derulat cu maxima viteza.
Dej l-a admirat pe Stalin. Se considera un discipol credincios al generalissimului. Fără Stalin, nici ei, nici ceilalți bolșevici locali n-ar fi ajuns nicicum și nicicând în fruntea țării.
Stalin l-a simpatizat: Era proletar, etnic român, disciplinat. Nu avea în dulap scheletul lui Marcel Pauker. Ana era cominternista, Stalin a îngropat Cominternul. Adorația Anei îl lăsa pe Stalin indiferent. Calmul obsecvios al lui Dej era ceea ce bossul dorea. Dej nu era un scelerat sadic precum Matyas Rakosi. Era un executant asiduu care își venera stăpânul. A terorizat un popor în numele unor dogme aberante. Părintele popoarelor putea avea încredere în electricianul ceferist. N-a greșit. Stalinismul lui Gheorghiu-Dej a fost indefectibil.
Foto: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Ana Pauker
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
