Discuțiile pe tema răspunderii magistraților în România s-au oprit anul trecut, prin luna septembrie, arată INVESTIGATORIA. Asta în condițiile în care fiecare parchet din țară ține la sertar, cu anii, dosare penale sensibile, care ajung adeseori în buza prescripției, sau chiar la prescripție, ori pe care le clasează, pur și simplu, cu argumentul că „fapta nu există”.
INVESTIGATORIA a relatat recent cazul Marilisei Toma, o afaceristă din Iași, care și-a pierdut drepturile asupra propriei firme, pentru că partenerul ei de afaceri a pus ochii pe niște bunuri și a decis să le stăpânească prin orice fel de mijloc. Dosarele aferente cazului au ajuns să fie clasate de parchet și, într-unul dintre ele, deși instanța a decis definitiv că nu a fost corect instrumentat, el a revenit la procuror și a rămas în sertarele acestuia. De aproape un an.
Cazul acesta ne-a deschis ochii asupra luptei omului de rând cu sistemul, în condițiile în care legea supra-protejează magistrații, indiferent de situație.
Singurele ocazii în care vedem magistrați penalizați sunt acelea în care respectivii deranjează sau tulbură interese de grup. Fie candidează pe poziții în care nu sunt doriți, fie nu sunt pe placul instituțiilor care au în responsabilitate controlul bunului mers al justiției. Și atunci am vrut să aflăm care este, de fapt, răspunderea magistraților în România zilelor noastre și dacă mai există vreo intenție de a pune ordine în acest domeniu, în care beneficiarul sistemului de justiție are, în fapt, de pierdut nu doar timp și bani prin instanțe, ci și dreptatea pentru care luptă.
Am apelat, de aceea, la mai mulți specialiști din domeniul justiției, încercând să aflăm de la ei cum privesc actualul mod de tragere la răspundere a magistraților și în ce fel este el eficient, în sensul interesului public.
Am contactat judecători, procurori, avocați, juriști și parlamentari din comisiile de specialitate. Ce ne-a frapat, în primul rând, a fost refuzul unui dialog transparent din partea multora dintre cei cărora le-am propus această discuție de principiu.
„Subiectul e delicat și nu prea am timp” – iată răspunsul pe care l-am tot auzit zilele trecute, în încercarea noastră de a contacta oameni din sistemul de justiție care înțeleg mai bine ca oricine în ce formulă răspunderea magistraților ar fi eficientă pentru beneficiarii sistemului de justiție, pentru cei care plătesc salariile și pensiile speciale, asigurările medicale și toate celelalte avantaje ale magistraților din România.
Am reușit, în cele din urmă, să obținem, de la câteva persoane, informații interesante despre felul în care funcționează în România răspunderea magistraților.
Citește articolul integral pe INVESTIGATORIA.
