La un an de la declanşarea agresiunii sale împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă rămâne fidelă aceluiaşi tipar al crimei şi al minciunii de stat. Stalinismul este îndrumarul acţiunii putiniste. El inspiră nu doar politica externă, animată de o vocaţie a pirateriei şi a expansiunii, ci şi pe cea internă, marcată de ambiţia de a cimenta unitatea întregului popor în jurul Conducătorului – salvator.
Salvele de artilerie şi valurile umane au fost acompaniate, la un an de la invazie, de elanul propagandei ruse. Discursurile şi intervenţiile televizate ale dictatorului rus au fost, în aceeaşi cheie stalinistă, texte de îndrumare, texte de pedagogie totalitară.
De la istorie până la cultură, de la destinul naţiunii ruse până la armele nucleare, nimic nu a fost omis în această panoramă putinistă. Sălile palatelor, stadioanele şi platourile de televiziune au fost decorul acestei puneri în scenă: tiranul se adresa complicilor şi supuşilor săi, ca o întruchipare a Rusiei eterne.
Războiul criminal din Ucraina devine un război de apărare al Rusiei.
Ca de atâtea ori în trecutul ţarist şi cel sovietic, Rusia alege să instituie, între ea şi restul lumii civilizate, un zid al mistificării şi al delirului naţionalist.
Barbaria, asasinatele, jaful, teroarea sunt justificate prin apelul la imaginea patriei primejduite. Identitatea inamicilor ei este una familiară: umbra Occidentului ce pregăteşte destrămarea Rusiei este convocată, spre a dărui ruşilor energia ucigaşă de care dictatorul are nevoie.
Mitologia putinistă plasează Rusia în mijlocul unei vaste conspiraţii: Ucraina, cea atacată şi devastată, este în avangarda acestui atac ce vizează lichidarea statului rus. Deceniiile de după lichidarea URSS sunt citite ca un timp al expansiunii Statelor Unite spre teritoriile ce aparţin, natural, imperiului rus. Integrarea fostei Europe captive în lumea atlantică este un gest de ostilitate faţă de Rusia şi de interesele ei.
Citește și: Cum va arăta Europa după ce războiul din Ucraina se va sfârși
La un an de la declanşarea invaziei, viziunea lui Putin despre Europa şi lume este creionată precis, iar cei ce o ignoră procedează asemeni celor care, în vremea ascensiunii naziste, refuzau să accepte natura malefică a statului german.
Strategia lui Putin trece dincolo de graniţele Ucrainei. Ea este una asumat revizionistă: ea pune în discuţie nu numai graniţe, ci şi libertatea fostei Europe sovietizate. Viitorul la care Rusia aspiră este o reeditare a trecutului stalinist. În acest viitor nu mai este loc pentru independenţa popoarelor noastre. Un alt pact Ribbentrop-Molotov ar marca alipirea naţiunilor noastre la domeniul lumii ruse.
Rusia lui Putin a ales, la un an de la invazie, confruntarea pe termen lung cu Occidentul.
Solidaritatea cu totalitarismul chinez este văzută ca o reacţie naturală: Rusia întoarce spatele Europei, în numele unicităţii destinului ei. Iluziile acomodării cu Rusia lui Putin trebuie abandonate. Tot ceea ce Rusia poate oferi este doar şantajul nuclear, războiul sângeros şi tactica subminării, ca în cazul Moldovei.
Războiul de apărare al Ucrainei este un război de apărare al tuturor celor care sunt ameninţaţi de stalinismul renăscut. Pacifismul orb, ezitările, ambiguităţile geopolitice sunt o formă de complicitate cu agresorul rus. Mai devreme sau mai târziu, dacă acest stat rus nu va fi oprit, el se va revărsa ca o maree umană şi peste ţările noastre. Scenele de oroare din Ucraina vor fi, atunci, viaţa noastră cotidiană.
Citește și: Orgoliul nuclear al Rusiei
Războiul pe care Rusia îl poartă este consecinţa ambiţiilor sale. Atâta vreme cât aceste ambiţii nu se vor stinge, pacea cu Rusia va fi doar un armistiţiu efemer. Naşterea unui alt viitor trece prin stăvilirea imperialismului rus.
Cât despre ruşii înşişi, complicitatea cu regimul lui Putin îi conduce spre o catastrofă morală colectivă: ca şi în cazul germanilor sub Hitler, orbirea este primul pas spre tiranie, sânge şi barbarie. Timpul iluziilor a trecut – vremurile pe care le trăim sunt cele ale marilor încercări.
Ioan Stanomir este profesor de Drept constituțional la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București.